”Doamne oare, de ce mi-e bine; cand sunt departe de mine?”


departe de mine mabogo plange.

de fiecare data, la o oarecare perioada a anului, o iau iarasi pe ada milea in brate, trag un fum, deschid cartea aia veche a lui russell despre toti noi si toate, privesc pe geam ca sa-mi dau seama unde sunt, ma uit prin camera, printre carti, prin amintiri, carduri, scrisori, cecuri; ma uit la mine. zambesc si (imi) zic ‘inca un an’. as putea face din ada milea un text, de parca as fi cosmescu vreo 10 ani in urma cand facea chestia aia cu taierea cuvintelor dintr’un text intreg si apoi le aranja pe toate (dar absolut toate) intr-o alta ordine, care sa aiba sens. ii lua cate 5-7 ceasuri, dar dupa aia…

pentru voi, pentru ca fiecare din voi o sa inteleaga (diferit) la ce ma refer – asta vis-a-vis de viata noastra de acasa (politica, sociala, culturala, de cacat):

1. o bucata de carne de porc nu e o bucata de carne de vita.

2. santem cu totii bolnavi

3. tristii, politistii

4. aoleu

apropo, acest blog nu este al lui Eugen Miculets – opriti-va din asa tip de insinuari.

One thought on “”Doamne oare, de ce mi-e bine; cand sunt departe de mine?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s