Singur(ă)


Acest post la care am ajuns prin acest post m-a făcut sa ma gândesc la fişti care de vreo … X timp? mi-au ocolit confortabil creierul. Pentru momentele de confort în care m-am cocolit în acest timp am un antidot la care nu apelez. Dar el este.

Şi astăzi acel post mi-a amintit.

Mergeam prin parc, pe la 9:30 seara, prin noiembrie 2007 şi împrejur erau frunze şi bătea vântul şi eu râdeam singur(ă). Fix în toracele meu era o cană mare cu ceai care aburea şi la un moment dat pe aleea ceea oblică mi-am spus că dacă o să am vreodată dubii că am iubit, să-mi amintesc de acel moment şi să nu am mai dubii.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

6 thoughts on “Singur(ă)

  1. (nu era confesiva, pe autor nu-l cunosc. Insa mi-a amintit postul de un/o prieten/a care avea relativ frecvent astfel de momente, de obicei când nu ne vedeam mult timp. In cele din urma a imigrat in Thailanda si s-a căsătorit cu un băiat/fata care ii face masaj in fiecare zi)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s