Sala de Aur


C. se căsătoreşte cu X. Ea spune că s-a gândit bine. Ea spune că nu ştie sigur dacă se căsătoreşte pentru că vrea să fie cu X şi numai cu X sau dacă o face din curiozitate, ca să vadă cum e. Oricum, C. operează deja în termenii ceia, pe care îi auzi pe la expoziţii de rochii de mireasă şi prin baruri când aştepţi singur şi tragi cu urechea pe alături, precum „cred că facem nunta la primăvară” sau „o să mă ceară în iunie”.

C. m-a întrebat de ce nu mă bucur şi de ce întreb insistent dacă e o glumă. Dar C. ştie de ce. Pentru că să îţi aparţii e cel mai important şi mai eliberator lucru.

Tipa roşcată de la nytimes punea o întrebare relevantă: când te transformi din „single” în „umarried”? De ce să fii single e aproape cool şi its a turn on până la un punct, iar după asta – dacă ai o tunsoare mai neinspirată sau treci de o vârstă – devii compătimită şi te transformi în unmarried. Eu cred că înăuntru nu se schimbă nimic. În ambele cazuri îţi aparţii. În ambele cazuri nu îţi modelezi emoţiile şi reacţiile după altcineva. În ambele cazuri ziua are 24 de ore şi în ambele cazuri nu aştepţi. Nimic. Un sms, un e-mail, cina, dejunul, week-endul împreună sau o perioadă mai bună pentru amândoi.

Nu e o chestie feministă. Cred că e important şi pentru femei şi pentru bărbaţi să fii al tău. Mai cred că e la fel de imposibil pentru ambii să aibă sentiment de apartenenţă în altă parte decât în ei înşişi. Altfel fiecare clipă de împlinire şi fericire „în doi” are dezastrul imprimat pe verso. Prietenii ştiu de ce.

Ideal ar fi să fie două lumi care nu se intersectează decât în câteva puncte. Şi punctele astea în mod cert să nu fie libertatea celuilalt şi în lumea lui absolut personală. Pentru că altfel – şi de cele mai multe ori e altfel, pentru că etica relaţiei ţine de inteligenţa afectivă care în general lipseşte multora – odată distruse aceste puncte de intersecţie, cista mori. Pentru că e spaţiul tău vital în care altcineva a presărat chestii. Şi structura acestui spaţiu vital se schimbă odată ce laşi pe cineva să se vâre acolo. Iar apoi acel cineva dispare.

2 chestii, deci: a) aiurea când doi oameni se intersectează în puncte interzise şi când ăsta este scheletul relaţiei lor. Aiurea ca senzaţie de neapartenenţă, ca obligaţie de recunoştinţă, ca sentiment de inseparabil invaziv. b) aiurea când după ce a) s-a întâmplat, unul dintre oameni dispare. Aşa funcţionează relaţiile aiurea: doi oameni invazivi care rămân împreună ca să nu moară.

„Soluţia” deci e să poţi fi single cu cineva. Pentru asta trebuie să poţi să devii nefrustrat. Să nu te vâri dincolo de limita etică, chiar dacă poţi şi ţi se permite. Oricât de tentant ar fi, să nu controlezi. Sa TE controlezi. Să continui să îţi aparţii.

Eu sper că C. va reuşi să fie single cu X. Sper că nu se căsătoreşte ca să evite b). Sper, pentru că nu ştiu cum sunt ei împreună. Şi mă gândesc că dacă se răzgândeşte (deşi pentru asta ar trebui chiar să se fi gîndit in the first place), exista întotdeauna varianta ca din single together, să devină unmarried together. Nuştiucum, sună mai bine decât married. Cista … married.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

12 thoughts on “Sala de Aur

  1. te-o razghit. trist. eu demult am zis ca nu merita.

    vapshe logica/textu imi place. dar sunt sigur ca amush o sa vina lipcan cu vre’o analiza oxfordskaia care o sa ma faca sa nu mai vreau sa citesc textu ista vreodata.

    si’mi place de conceptul ‘single cu cineva’. eu cred ca trebuie de dezvoltat.

    pupici!

  2. Tot super doar ca tare greu de definit punctele interzise dinainte. Lumea ta personala diversi o vad diferit si nu poti folosi a rule of thumb pentru cine si ce lasi sa descopere. Si chiar tu insuti nu te cunoşti indeajuns de bine ca sa ştii pe cine si unde lasi chiar dacă ai vrea sa controlezi.

    Adică oricum cred ca si fără sa incerci prea mult eşti mereu single cu cineva. Married, unmarried, whatever.

    De asta eu as fi mai easy going cu etica emotionala; chiar dacă uneori te intersectezi in puncte foarte adanci si asta ar putea fi dureros după e mai ok decât sa nu fi ştiut ca aceste puncte exista, nu?

    Ideal cred ca e ca mai mulţi parteneri sa aibă o bucatica din harta si tu sa ştii mai multe despre tine prin intermediul lor.

    Si dacă un partener face toată harta tot e ok. Dacă nu se opreste din descoperiri.

    Ap da, point being ca mai curând as vrea un spatiu mare de cunoaştere de sine pe care l-am descoperit cu ajutorul altora/altuia decât un spaţiu mic pe care sa-l obtin protejandu-ma. Nu mai moare nimeni when it’s over.

    Da asta nu multa lume crede si asta complica tot.

    Da super interesant post. Is curioasa sa vad ce gandesc in vreo 5 ani.

  3. C are o capacitate admirabila de a-si recicla spatiul vital. Let her be.

    Numa ma tem ca o sa devina the booring couple who heads back home before midnight has sex 3 times a week on set days. Only hanging out with other couples, talking about boring common plans and work. Si no external flirting. No swearing in front of the kids. Less books more TV. Iata unde-i adevarata problema, nu in spaţii vitale. C sa nu devii boring te rog.

  4. Hz, imi vine greu sa inghitit ideea asta cu autocunoasterea prin cineva. Un altul nu te poate cunoaste (singura zici ca ‘tu insuti nu te cunoşti indeajuns de bine…’); pentru el/ea, tu tot esti ‘un altul’, iar ceea ce cunosti in final despre self-ul tau prin cineva este un al treilea altul. Nu este o harta, ci o dubla refelctie care nu poate ilustra mai mult decat o imagine (distorsionata) a ‘obiectului’ pe care yl reflecta.

  5. q ai dreptate, dar eu nu am zis ca a te cunoaşte prin intermediul cuiva tre necesar sa implice ca cel prin intermediul căruia te cunosti te cunoaste la rândul sau. Relatia da un context in care fiecare poate afla lucruri noi despre sine: ceea ce ne spunem si ceea ce facem împreuna duce la formarea unui fel de sinergie care poate sa te inspire sa te vezi dintr-o alta perspectiva si respectiv sa te autocunosti.

    Atâta timp cât ştii ca perspectiva relatiei in cauza nu e unica perspectiva cred ca totul e visina.

    Deci eu nu ziceam ca tre sa te incredintezi altuia: oricum tu esti cel care incearca sa faca harta, relatiile is doar inspiratia sau indiciile

  6. am realizat ca eu am zis de fapt inainte ca parteneru face harta. retrag :) nici nush: o faci tu singur sau o faceti impreuna?

    Of parca-s un articol din Psychologies.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s