TOTALURI sau Despre eroism pe termen scurt (II)


Atunci cand istvan malyar, un bun coleg de la cluj, mi l’a aratat pe butler, eu am stat (muuult timp) sculptat de rodin si mistuit de un singur gand – cumpula?! Cum e posibil un singurom sa aiba atyta univers in el – si totodata, alt singurom sa nu. Sa nu aiba, in sens ca. Univers, in sens ca. In el. Ba mai mult ca atyt, asta nici nu conteaza de fapt. Pentru ca in afara de orice metafizica, acest cantec iti spune ce anume tre sa faci atunci cand ai in maini o gitara. Adika, explic:

  • nu trebuie, in prezenta mai multor oameni, pe care’i cunosti mai putin de 2 ani, sa iai in maini chitara daca nu stii cel putin un cantec de la inceput pana la urma (lutenco o’ncercat – lutenco stie!)
  • nu trebuie sa o ceri (chitara) din mainile unuia care canta (nu conteaza ce sh cum) doar ca sa atingi struna Mi si eventual sa intrebi daca cineva a recunosc melodia
  • nu trebuie, in prezenta mai multor oameni, pe care’i cunosti mai putin de 2 ani, sa acordezi chitara. Se va gasi cineva care sa protesteze.
  • nu trebuie sa protestezi daca cineva isi acordeaza chitara in timp ce tu ARZI de nerabdare sa’l auzi cantand, daca permiti sa ti se cante la o chitara neacordata – esti un loh!
  • nu trebuie sa canti la chitara dezacordata pentru ca eu stiu cum e, si nu e deloc bine;
  • nu trebuie sa optezi pentru chitara atunci cand ai de pregatit pentru BAC sau de’ntalnit cu o padruga. Porcul nu se’ngrasha. Dicuseara, in sens ca. Si in final..
  • nu trebuie sa ma asculti pe mine, atata timp cat eu nu pricep o singura boaba din tot ce’ti spun.

Eu m’am imbolnavit de chitara. Dar de fiecare data cand o spun, apare in fata mea butler, cibo sau chiar damien, cu o rana mult mai adanca. Rana care ma doare mai tare decat a mea, de fapt. Rana pe care o ascult, o vad, o cant. Dar nu o admir. Pentru ca e prea usor! E prea fuckin usor sa spui admiratie. Sau mai ales respect! Caci asta e apropo’ul pe care’l leaga ca cacatul de gard, cei care vbesc de vysotsky, nikita, iosif, ion&doina. Noi il respectam pe stefan cel mare. Noi respectam traditia. Noi admiram creatia marilor clasici. Noi comemoram pe marele poet. Noi cinstim memoria inaintasilor. Iar cand toate astea nu mai sunt si se face seara, noi mancam mult, inselam si ne kidanim drujii. Cu alte cuvinte, nu contenim sa fim oameni. Dar despre asta alta data.

Probabil acest post, daca tot vorbim de Totaluri, e unul care vrea sa sublinieze altceva decat impliniri si neimpliniri. In primul rand, dragii mei, (I)pentru ca e vba doar de impliniri. Sau cel putin APROXIMATIV impliniri. In al doilea rand, (II)pentru ca a face totaluri, nu presupune doar a trage o linie si a spune asta da, asta nu. A face totaluri inseamna a intelege in mod absolut ca ceea ce nu ai realizat intr’o perioada anume есть только твоих рук дело. Si in al treilea rand, (III)e vba de impliniri pentru ca cine mlea isi trage totaluri la mijloc de vara?!

si in final eu incep sa o inteleg pe n.a. care vb de odihna, pauza, ragaz, vacanta, doar ca un pretext pentru un viitor salt, urcush, realizare. Doar ca un pretext. Anyway! Cam atyt pentru astazi, va astept si maine in fata micilor ecrane dar si aici, unde va voi povesti despre ghiozdane camarad, incaltaminte handmade si sceneta “Trei şoferi”, montata si jucata de trei şoferi! Pa-pa!

3 thoughts on “TOTALURI sau Despre eroism pe termen scurt (II)

  1. am vazut butler, si am deschis, dar nu era gerard….pacat.
    dar daca tot is aici, canta-ni andrush despre cele 9 crime

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s