TOTALURI sau Despre eroism pe termen scurt (III)


v’am promis ca va scriu, chiar acu o fac. Iar voi, scumpi cetitori chiar acu intrati si cetiti. Nemaipomenit! Nu exista bucurie mai mare pentru blogher decat sa vada coltsurile alea de blogstats crescand vertiginos spre cer. Dar sa nu ne avantam in lirisme, avem lucruri mult mai importante de facut. Precum v’am mai spus, pe parcusul acestei saptamani – asta ne va fi ocupatia, vom face totaluri!

(I)

The thing I am in love with is the thing i’m most afraid of. nu’i asa ca ar fi lipsit de bun simt sa incep sa va spun ca mi’e de somn, ca mi’e de greu, ca mi’e de lene? Nu’i asa? Corect! Haideti sa convenim! Bunul simt sa fie punctul de la care pornim is varful la care tindem. Alfa si omega! Bunul simti sa fie EL PRINCIPIO! De acord? super!

Doamna care face curat e foarte simpatica. Zambeste mult si intotdeauna vrea sa’mi spuna ceva. Azi mi’a spus: “andrei bolocan!”, eu ii zic “va ascult!” ea mi’o trage: “imi place cum suna bolocan!”. Atyt. Va imaginati? Imi place cum suna bolocan! Zi de zi surrealismul mi se plimba pe sub nas in forma de diverse.. basoreliefuri, obeliscuri, case din Bristol, sau chiar oameni. Oameni in forma de doamna care face curat, arhitecti de la onitcani, trei soferi, etc.

Azi, de exemplu, ca sa pomenesc o experienta proaspat-traita, am avut o desteptare fenomenala! Si aici ma refer nu doar la emisiune. Eu mi’am inceput ziua prin a’mi pune intrebarea: si bay, chiar in fiecare centru raional este cate o formatie de RAP??! – o intrebare aproape apocaliptica, adresarea careia insist s’o exersati oricand (nu) va e sila de viata! Cred eu..

(II)

It’s cold and everything is so nice, given the weather. Va mai amintiti filmul? Sau cel putin visul? Cu siguranta ati visat si voi, dragilor, ca puteti zbura, si dedesubt vi se desfasoara mări, ţări, clădiri, strazi, orase, raionul criuleni. E visul din care chiar si trezirea e frumoasa. Dar putini dintre voi, (si aici risc sa fiu prezumtios ca un interpret de muzica usoara), au visat ca pot visa.

Putini dintre voi au vreo amintire la care sa se intoarca nu pentru ca: “ah, ce fain a fost.. ca ah.. ce fain ah ah” dar pentru ca ”ăăăh ii superpantova chiar amu!”. Si nu in zadar prorocul de marin roscovan a plans in seara aia minunata, a plans si spus ca se teme de ziua in care seara aceea avea sa devina o amintire. A plans pentru ca ani dupa aia, eu, a.c., sau romcik sa fie acei putini care sa considere orice intruchipare de surrealism drept o ultima de acest gen! Sa rupem din viata, din gara, din gura, din gard, din bard, din heart will go on on and on.

Ca si cum te cuprinzi cu ea la colt de strada, sau ii spui papa si o lasi sa conduca mai departe, sau tragi o betie sora cu viata si toate astea, (tu stii prea bine!) se termina subit si tu ai vrea sa te intorci sa o strangi in brate, sau sa o saruti hollywoodian, naprasnic, fluorescent, desperat; ca si cum vrei sa te intorci acolo unde nici nu esti sigur daca ai fost vreodata, in mod analog onitcani este pentru mine pieptul la care, copil fiind, tanjesc.

Cea mai proaspata si nealterata de contabilizari experienta de indragostire este Onitcani. O zi de sambata, inceputa cu 10-12 sonete de shakespeare, un cantec de lena in 4 acorduri, o semi intrezarire de semi ploaie care urmeaza sa semi fie. Si vreo 10-12 insh. Cu vreo 10-12g. Grame de bun simt, corect! Grame care fac sa te simti bine. Ce priceputi suntem noi, dragilor! Si toate astea explodand in feeria unui “sail away with me honey” remixat, casa in stil englezesc, diamantele unui geolog, femei care’si suna sotul si spun ca se retin la filmari si prodigy! Iuhuh!

Nu o fac din rea intentie sau din consumerista dorinta de a va tine in suspans, dar trebuie sa interup acest post chiar acum. Chiar sa fi vrut sa continui nu pot, pentru ca voi sunteti, (si e normal sa fiti) flamânzi de imagini, video in HD, poze fierbinti – chestii care lispesc acestui post enorm. In sens ca pozele lipsesc enorm, nu postu’i enorm. Si, daca ati ajuns cu lectura pana aici, intelegandu’mi/iertandu’mi lipsa de resurse inseamna ca o sa vreti sa intrati si maine. Poate maine va spun mai multe despre adrian ciobotaru, despre casa in care au locuit rubedenii de’a lui ahmatova, despre o bucatica de Bristol chiar in inima de Criuleni. Poate. Voi important e sa ramaneti cu ochii pe comp, sa nu cetiti nicio carte, sa nu iubiti si sa ascultati Pepe. Ne intalnim si maine, la aceasi ora, pa-pa!

2 thoughts on “TOTALURI sau Despre eroism pe termen scurt (III)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s