Nu acum, poate altadata


Ca un drogat, caruia probabil ii vine greu sa se lase, eu inca nu pot pleca. Portalu a devenit pentru mine, om sarac/om sarat un..soi de.. un fel de .. un shi de? si aici ma opresc.

Hegelian vorbind portalu a devenit.

Shakespearean vorbind eu m’am vliubit.

Cartarescian vorbind eu m’am smintit.

Naumian vorbind eu m’am  inmlashtinit.

Si e atyt de bine aici, intre flori si fete, pe un munte-camp, urcat-coborat, beat-treaz-beat. Si parca nu as pleca, si parca as procrastina, tavalindu’ma pana la orele amiezii in minunatul vis al acestui blog-neblog, cetit-necetit de multi, de nimeni.

Despre intinderea placerilor voi stiti deja. Aveti si voi slabiciunea asta: faceti din punct, linie. Din padruga, amintire. Din iubire, un subiect de roman. Eu insa, am hotarat: nu mai insist.

Maestrul si margarita – te voi ceti integral. Herman Hesse, te iubesc si iarta’ma. Gabriel Garcia, ce stiam eu la 19 ani despre viata? Ce stiu eu acum?

Rarele momente in viata, cand intelegi ca existi, fie in oglinzi, fie in materiale video de pe storage, fie in mesaje la 4 dimineata sunt de fapt foarte rare. Tot asa e si plecarea mea de aici, din portalu. Plecare-neplecare.

4 thoughts on “Nu acum, poate altadata

  1. mă bucur extraordinar de mult k ai început cu “eu inca nu pot pleca” şi că ai pus punct după “neplecare” :) pt că nici nu vreau să mă gândesc la cât de aproape ai fost să mă laşi fără zâmbetul meu aproape perfect, care binedispune atâta lume de obicei (think about aftermaths :D ) … şi nici nu vreau să-mi imaginez fiinţa cu care o să-mi potolesc pofta, aproape animalică, de tine, anume “de tine” !! … sau cu ce o să-mi alimentez valul de credinţă k avem şi în md oameni atât de inteligenţi, austeri, geniali, aproape perfecţi … să mai zic câte ceva şi despre declanşarea unei mici furtune de inspiraţie?? sau ţi se pare mai interesant să-ţi povestesc despre provocare??
    … “minunatul vis al acestui blog-neblog, cetit-necetit de multi, de nimeni” … cantitatea ţi se pare mai relevantă decât calitatea?? cetitorilor, în sens că :D
    … totuşi, conştientizez k e absurd să-ţi cer să te limitezi… potenţialul, ego-ul cer a fi hrănite, te văd avansând, te vor “sus”, probabil au trasee prestabilite …
    … “Si e atyt de bine aici, intre flori si fete, pe un munte-camp, urcat-coborat, beat-treaz-beat.” … ;)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s