Azi, Steve a iesit in fata lumii


Az, Steve a iesit in fata lumii si a inceput a cuvanta. Ca deobicei. In nevinovata lui maniera de geniu, care de fapt nu e chiar geniu pentru ca nutrește un respect deosebit fata de cei care sunt cu-adevarat genii, insa e geniu intrun oarecare fel pentru ca poate lasa (si chiar a lasat!) lumii ceva nemaipomenit de frumos, mult mai frumos ca windows 95 sau Disney animation… deci, geniu-ne-geniu care de fapt nu e geniu, in timp ce totusi e un geniu. Si astea toate le crede numai el despre el, in timp ce alț-ii, fiind (prin definitie) alt-fel decat el, cred [probabil] alt-ceva despre el.

Steve nu este prietenul meu cel mai bun, nici macar prieten imaginar nu imi este. [De la o vreme incoace nu risc sa-mi pun imaginatia in functie – ca asta nu genereaza decat boli si vina.] Steve nu este o voce, nu este o spaima, nu este o ruda, nu este un personaj inventat. Steve este un om. Flamand si prost. Care, ma tem eu, e putin mai destept decat pare. Si asta, facundu’l puternic, [in fata mea, de ex] ii lasa puterea de a decide. Sa ma mistuie azi, sau ma mistuie maine.

Precum am mai spus. Steve azi a tinut sa vorbeasca lumii. A tinut sa povesteasca in primul rand despre el. In asa caz, Steve se proteja de toti cei care l’ar fi invinuit de superficialitate. In fata a mii de spectatori, el isi insira momentele vietii, ca pe niste puncte de suspensie inainte sau dupa un semn de exclamare. Nastere si moarte. Nastere sau moarte? Ma intreb. Te intrebi? Care din aceste doua inventii sunt mai mult pe placut tau? Steve s-a incumentat sa starneasca si o pseudo-dezbatere intre spiritual si material… intre acasa si la lucru… Steve de fapt nu cuvanta, imi pare rau sa va fi mintit putin mai devreme.. Steve INFLOREA cu fiecare sunet pe care’l rostea.

Visele. Iubirea. Si moartea. Toate i-au lasat un gust. Copilaria, vazuta de pe un varf inalt, cu analizatorul vizual intunecat de lacrimi, ii parea cea mai frumoasa pajiste din lume. Pajiste.. tu cand ultima data ai rostit asa ceva? Dar.. harjoneala? Sau.. dor? Dor dor dor dor dor dor dor dor cufar cufar cufar naframa pajiste pajiste pajiste miros de putulica de femeie frumoasa seara sa te sarut seara sa ne plimbam sa te sarut sa te dezlantui sa ma dezlantui sa te sarut sa te dezlantui sa ma dezlantui sa fii un foc sa fii o plapuma sa fii un vis.

In fata oglinzii, cu Katy Perry in urechi, cu neimtamplarea de ieri, cu megarutina de maine, cu butonul pe Like, in lumea comoda a degetului mare, departe de lumea frumoasa a degetului mijlociu, si tu si eu, suntem oropsitii care uita ca maine poimaine poate nici nu va mai fi cazul sa ne iubim. Poate. Nu va mai fi.

Azi, Steve a iesit in fata lumii. Peace up!

4 thoughts on “Azi, Steve a iesit in fata lumii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s