zicere moralizatoare


sa nu arunci copile
painea jos nicicand
caci undeva departe
plange-un copil flamand
el cata-un colt de paine
prin iarna-nfrigurat
si daca nu gaseste
adoarme-nlacrimat.
si-n somn ce i se-arata?
tu sa-ti inchipui poti?
pamantul ca o paine
c-ajunge pentru toti.
eu cred ca freud ar fi avut ceva de zis despre visurile copilului moldav.

(asta ca adaos la o fishka de mai zilele trecute cum ca primele 3 poezii care moldovenii le invata e ‘catelus cu parul cret/fura”; miorita cu conspiratia la 2 ‘straini’ contra la ‘a nostru’ mai eficient si bun, care se resemneaza ca o gaina plouata; si trei ‘luceafarul’ – o poezie atat de lunga ca inca nu stiu pe nimeni care a citit-o pana la urma; aparent despre o gold-digger si idea ca tre, daca vrei padruji, sa te inalti nu spiritual, da material). in acest context, in zilele urmatoare o sa propun si 3 poezii/hymnuri ale copkiilor englezi; numai ca reper, urmatoarea strofa: ”I will not cease from Mental Fight/ Nor shall my Sword sleep in my hand: Till we have built Jerusalem,/ In Englands green & pleasant Land”. SI CINEVA SE MAI MIRA? hai sh’om fi mai buni blea!

 

 

10 thoughts on “zicere moralizatoare

  1. cine-i gold-digger in luceafarul? Catalina incearca sa il convinga pe Luceafar sa devina muritor, el vrea ca ea sa devina nemuritoare.

    Catalina pare destul de pasionala asa:
    – “O, eşti frumos cum numa-n vis
    Un demon se arată,
    Dară pe calea ce-ai deschis
    N-oi merge niciodată!

    Mă dor de crudul tău amor
    A pieptului meu coarde,
    Şi ochii mari şi grei mă dor,
    Privirea ta mă arde.”

    Luceafarul e sceptic si crede ca iubirea fizica nu e tot. (care mi se pare ca era dilema clasica la Eminescu cu Micle)

    “Tu-mi cei chiar nemurirea mea
    În schimb pe-o sărutare,
    Dar voi să ştii asemenea
    Cât te iubesc de tare;”

    Problema pare sa fie lipsa de contact fizic si nu materiala. Pentru ca atunci cand Luceafarul decide sa renunte la nemurire i se spune ca ar putea avea oricate bogatii, dar ca nimic nu se compara cu nemurirea; si ca lumea dinafara e plina de deceptii.

    Ei numai doar durează-n vânt
    Deşerte idealuri –
    Când valuri află un mormânt,
    Răsar în urmă valuri;

    Ei doar au stele cu noroc
    Şi prigoniri de soarte,
    Noi nu avem nici timp, nici loc,
    Şi nu cunoaştem moarte.

    Din sânul vecinicului ieri
    Trăieşte azi ce moare,
    Un soare de s-ar stinge-n cer
    S-aprinde iarăşi soare;

    Părând pe veci a răsări,
    Din urmă moartea-l paşte,
    Căci toţi se nasc spre a muri
    Şi mor spre a se naşte.

    Iar tu, Hyperion, rămâi
    Oriunde ai apune…
    Cere-mi cuvântul meu de-ntâi –
    Să-ţi dau înţelepciune?

    Vrei să dau glas acelei guri,
    Ca dup-a ei cântare
    Să se ia munţii cu păduri
    Şi insulele-n mare?

    Vrei poate-n faptă să arăţi
    Dreptate şi tărie?
    Ţi-aş da pământul în bucăţi
    Să-l faci împărăţie.

    Îţi dau catarg lângă catarg,
    Oştiri spre a străbate
    Pământu-n lung şi marea-n larg,
    Dar moartea nu se poate…

    Şi pentru cine vrei să mori?
    Întoarce-te, te-ndreaptă
    Spre-acel pământ rătăcitor
    Şi vezi ce te aşteaptă.”

    Pana la urma Luceafarul o vede pe Catalina sarutandu-l pe Catalin. Mai bine zis, astia se saruta sub razele Luceafarului, si imediat dupa asta Catalina il roaga iar pe Luceafar sa coboare jos (imi pare rau ca Eminescu n-a descris reactia lui Catalin). Si Luceafarul refuza. Cam repede s-a suparat, dar cred ca putem sa-l intelegem.

    Asa ca aici e mai mult ideea de spiritualitatea ca fiind mai importanta decat placerea fizica. Din contra mi se pare ca poezia incurajeaza o atitudine spirituala in loc sa o descurajeze cum zici tu. Pentru ca Luceafarul ar fi putut sa aiba si imparatie, si Catalina si tot dar doar incalcandu-si principiile morale sau ceva.

    Asa ca daca vrei sa extrapolezi ceva din Luceafar cred ca e mai degraba excesul de religiozitate si spiritualitate si lipsa completa de analiza a consecintelor practice; care nu e necesar o caracteristica pozitiva.

    Da frumoasa poezia oricum.

  2. cine-i gold-digger in luceafarul? Catalina incearca sa il convinga pe Luceafar sa devina muritor, el vrea ca ea sa devina nemuritoare.

    Catalina pare destul de pasionala asa:
    – “O, eşti frumos cum numa-n vis
    Un demon se arată,
    Dară pe calea ce-ai deschis
    N-oi merge niciodată!

    Mă dor de crudul tău amor
    A pieptului meu coarde,
    Şi ochii mari şi grei mă dor,
    Privirea ta mă arde.”

    Luceafarul e sceptic si crede ca iubirea fizica nu e tot. (care mi se pare ca era dilema clasica la Eminescu cu Micle)

    “Tu-mi cei chiar nemurirea mea
    În schimb pe-o sărutare,
    Dar voi să ştii asemenea
    Cât te iubesc de tare;”

    Problema pare sa fie lipsa de contact fizic si nu materiala. Pentru ca atunci cand Luceafarul decide sa renunte la nemurire i se spune ca ar putea avea oricate bogatii, dar ca nimic nu se compara cu nemurirea; si ca lumea dinafara e plina de deceptii.

    Ei numai doar durează-n vânt
    Deşerte idealuri –
    Când valuri află un mormânt,
    Răsar în urmă valuri;

    Ei doar au stele cu noroc
    Şi prigoniri de soarte,
    Noi nu avem nici timp, nici loc,
    Şi nu cunoaştem moarte.

    Din sânul vecinicului ieri
    Trăieşte azi ce moare,
    Un soare de s-ar stinge-n cer
    S-aprinde iarăşi soare;

    Părând pe veci a răsări,
    Din urmă moartea-l paşte,
    Căci toţi se nasc spre a muri
    Şi mor spre a se naşte.

    Iar tu, Hyperion, rămâi
    Oriunde ai apune…
    Cere-mi cuvântul meu de-ntâi –
    Să-ţi dau înţelepciune?

    Vrei să dau glas acelei guri,
    Ca dup-a ei cântare
    Să se ia munţii cu păduri
    Şi insulele-n mare?

    Vrei poate-n faptă să arăţi
    Dreptate şi tărie?
    Ţi-aş da pământul în bucăţi
    Să-l faci împărăţie.

    Îţi dau catarg lângă catarg,
    Oştiri spre a străbate
    Pământu-n lung şi marea-n larg,
    Dar moartea nu se poate…

    Şi pentru cine vrei să mori?
    Întoarce-te, te-ndreaptă
    Spre-acel pământ rătăcitor
    Şi vezi ce te aşteaptă.”

  3. cine-i gold-digger in luceafarul? Catalina incearca sa il convinga pe Luceafar sa devina muritor, el vrea ca ea sa devina nemuritoare.

    Catalina pare destul de pasionala asa:
    – “O, eşti frumos cum numa-n vis
    Un demon se arată,
    Dară pe calea ce-ai deschis
    N-oi merge niciodată!

    Mă dor de crudul tău amor
    A pieptului meu coarde,
    Şi ochii mari şi grei mă dor,
    Privirea ta mă arde.”

    Luceafarul e sceptic si crede ca iubirea fizica nu e tot. (care mi se pare ca era dilema clasica la Eminescu cu Micle)

    “Tu-mi cei chiar nemurirea mea
    În schimb pe-o sărutare,
    Dar voi să ştii asemenea
    Cât te iubesc de tare;”

  4. cine-i gold-digger in luceafarul? Catalina incearca sa il convinga pe Luceafar sa devina muritor, el vrea ca ea sa devina nemuritoare.

    Catalina pare destul de pasionala asa:
    – “O, eşti frumos cum numa-n vis
    Un demon se arată,
    Dară pe calea ce-ai deschis
    N-oi merge niciodată!

    Mă dor de crudul tău amor
    A pieptului meu coarde,
    Şi ochii mari şi grei mă dor,
    Privirea ta mă arde.”

  5. cine-i gold-digger in luceafarul? Catalina incearca sa il convinga pe Luceafar sa devina muritor, el vrea ca ea sa devina nemuritoare.

    • lol. LOL.

      Daca mai ajunge cineva la comentariul asta, eu de fapt nu-s insane, pur si simplu nu se posta comentariul si eu am crezut ca e din cauza ca e prea lung! sau din cauza formatarii.

      oricum. de ras.

      apropo, did I mention that SHE IS NOT A GOLD DIGGER?!!!!!!!!!

  6. prin repetitia comentariilor am incercat sa subliniez starea de dementsa a eului liric datorata iubirii nereciprocate si sentimentul profund de alienare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s