*ULTIMA NOAPTE ÎNAINTE DE ÎNTÂIA NOAPTE*


Prin bucătării sau pe reţele de socio-izolare, ameţiţi ca Vitea şi Oxana sau treji ca baptiştii de la etajul 4, toată lumea pare să fie într-un singur gând. Toate lumea e “Cu Anul Nou pe tine!”.

Înainte de a pleca din 2011 şi a săvârşi un huştiuliuc în 2012, e nevoie de 5-7 minute de linişte, în care să faci o ultimă contabilitate şi să-ţi cântăreşti bucuriile şi… şi atât! Eu deja am făcut-o şi cu mâna pe olivie  inimă vă prezint bilanţul în ordine cronologică.

  1. Sighişoara, 4 ianuarie. Frecţie cu oţet. Febra pleacă doar dacă transpiri mult, mănânci ciorbă de burtă şi bei ţuică.
  2. Olanda. 30 aprilie. Queen’s Day. Am văzut cum se trece o intersecţie de stradă în 2 minute. Oameni mulţi, iarbă bună, cosită, uscată.
  3. Iulie, Sibiu. În sfârşit am cunoscut Sibiul. Agreabil. Iată un adjectiv pe care îl folosesc rar, dar în cazul lui Hermannstadt mi se pare potrivit.
  4. Transfăgărăşanul – orgasm visual şi tactil. Atât pe drum spre, cât şi la Bâlea Lac.
  5. August 2011 – am ieşit cu Sare si Piper la iarbă verde. Tehnicieni, artişti, copii, muay-thai, Ion Suruceanu, Dorin Chirtoacă. A fost diferit. Aerul de pădure mă moleşea mai mult ca oricând.
  6. 27 august. În vreme ce majoritatea bună şi conştiincioasă a moldovenilor a plecat la mare, pentru 5 zile, eu am ieşit cu Jurnal TV în parc. Partea bună e că am avut parte şi de soare, şi de primă şi nu numai. Într-un final, campania “Moldova, eu chiar te iubesc” s-a dovedit a fi cea mai tare campanie media, so far organizată de Ziua Independenţei.
  7. Octombrie. M-am pornit la Parov Stelar. şi la Morcheeba. În drum spre ei, ademenit de un nimeni (sper să-mi fie iertato-înţeleasă aluzia), am cucerit un restaurant Indian,  arzându-mi gura cu nişte soso-mirodenii debilo-atomice, şi zburându-mi creierii cu… altceva.   (Printre altele, Vlada, aşa şi nu am ajuns la concert.) 
  8. 14 octombrie, Chişinău. În timp ce toată lumea face una, noi facem alta. Jurnal TV întinde cea mai mare ciulama, so far gătită şi mâncată de Hramul Oraşului. Gură-cască şi gură-mănâncă nu s-au lăsat aşteptaţi. Mulţumim one more time noch einmal încă o dată encore une fois tu-tu-ror!
  9.  26 noiembrie, Cea mai Frumoasă Gospodină din Unde-poţi-tu-să-ţi-închipui, împlineşte 17 ani, iar Jurnal TV trage cel mai tare Birthday Surprise so far difuzat la un TV moldovenesc. Nata, succes în carieră, s-ajiunji undi vrei!
  10. Punctul zece nu se spune niciodată.

Şi-acum, puţin pelin – de vi-e dor de viaţă. Şi otravă, de vreţi să-mi urmaţi.

Doi ani în urmă, cu aripi strivite, cu un oraş Cluj curcuduş în spate, cu amintireo-visul unui Berlin în care nu nimereşti atât de simplu (mai ales c-un paşaport albastru), am revenit în Chişinau să fac televiziune. Am venit la Prime. Am stat 3 săptămâni. M-am certato-neînţeles cu unii oameni pe-acolo şi chemat am fost la Jurnal TV. O televiziune care încă nu. Nu Exista. Nu Lucra. Nu Lansa. Nu Difuza. Tocmai din acest motiv unii au încercat să mă oprească. Dar eu aveam altele pe cap.

Eu am căutat în mine şi în jurul meu. 3 ani am căutat. Am vrut să găsesc ceva ce m-ar putea statornici, ceva ce mi-ar permite o deplină concentrare a forţelor. Da, ştiu. Eu nu sunt decât un tip care se machiază în mod regulat, şi din când în când lucrează ca moaşă pentru glume nenăscute. Eu n-ar trebui să fiu luat în serios. Şi nici nu sunt, vapşăta. Şi nici nu am nevoie, în mare parte. Spun toate astea aici şi acum pentru că în ultimul an, am simţit foarte mult că-mi place ceea ce fac. Îmi place să văd oameni muncind peste program, îmi place să vad oameni dedicaţi, lucizi, cu urechile ciulite, cu picioarele pe pământ, oameni pe care aş vrea să-i urmez, oameni pe care aş vrea să-i am în preajmă.

Eu am venit la Jurnal TV nu pentru că am putut să fac televiziune, dar pentru că am CREZUT că pot face. Şi cineva, pe-acolo, printre cei mari, autoritari şi la costum, au crezut în mine, au investit şi m-au lăsat să fiu liber, să caut, să cresc, să deprind, să învăţ, să-mi fie frică, să mă simt penibil.

Eu cred că noi suntem un fel de Wright Brothers, noi inventăm şi construim un fel de Flying Machine, într-o ţară în care oamenii par să nu aibă nevoie de aşa ceva. Doar că în vremuri zbuciumate ca ale noastre, important este nu să câştigi, ci să te faci remarcat.

Mulţi ani.

: )

3 thoughts on “*ULTIMA NOAPTE ÎNAINTE DE ÎNTÂIA NOAPTE*

  1. oamenii AU nevoie de “asa ceva” :) si, de fapt, ceea ce imi place la voi, intraga echipa, este faptul ca intr-adevar va simtiti bine impreuna – la lucru si la distractie (precum am vazut in pozele de la serbarea de anul nou). iar cand oamenii sunt multumiti de ceea ce fac – rezultatul este minunat :)

    La multi ani :)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s